stupendo

Ti sembro uno sconosciuto pendente al muro di vetro dei tuoi giorni.
Mi vedi un passeggero troppo lento attraversando il presente
e sempre trascuri avvenimenti che ti scavano rughe profonde …
– protagonista è la vita, il tuo desiderio trova il suo destino, e quindi…
Io sono e resto lo stesso straniero.

Ognuno guarda altrove, con la fronte spingendo gli orizzonti
Facendo di noi due fronti contrapposti e presupponendo l’amore un’empietà
dando la preferenza solo … all’ego.

Il cuore alle porte appena socchiuse, vuole certezze e ospiti eccezionali.
ma non invita il passante ad entrare un attimo –
l’attesa diventa cosi uno spreco e i muri si erodono sciogliendosi invano.

Io sono lo straniero perché … così tu mi vedi
come un’ombra che ti minaccia e anche fa la guardia
le crepe nel tempo coprendo come una polvere fine
semi di nostalgie e di colpe, germinati nei misteri rimanenti
inutilmente pesanti, inutilmente belli …

– lascia le regole, lascia il mondo, lascia pure che il cielo
arda dentro di te come un vulcano rovesciato e totale
ferro: dal cuore non si fondono e battuti ferocemente coltello, lancia o scudo …

accoglie me, accoglie me perché io sono straniero cresciuto
dalla stessa pasta precaria e lo spirito venuto in dono
mai invano, mai definitivamente

abbastanza stupido, emotivo e appositamente creato
per amarti naturale-innaturale toccato dalla vita piena ha raggiunto fino all’ultima goccia
prospettiva dei tuoi giorni, fatti capitati, tondo germoglio d’attimo,
che porgo sul muro di vetro e dove lo seppellirò nel finale
sacrificio al Creatore e suono compiuto nel canto universale..

lascia i calcoli e le previsioni ridicole, lascia solo il sogno
a tessere un nuovo mondo, lo stesso, ma vestito di luce, pulito,
il tempo nella punta ha un’ascia che indica oltre l’undicesima ora
lascia che questo straniero, lascia, permettigli di prendere la tua lettiera, raccogliere il cuore in mano
e non alieni se stesso non accogliendo l’amore, ma …accogliendolo poi
nascerà Adamo in un paradiso intatto, lo morderai sublime insieme con la mela
perché amando insieme avete conosciuto la verità

Do I look like a stranger leaning against the wall of the glass of your life.

I see a passenger too slow through this

and always trascurarti events that you dig deep wrinkles …

– The protagonist’s life, your wish is his destiny, and then …

I am and will remain the same stranger.

 

Everyone looks away, his brow pushing the horizons

Making us into two camps, and assuming the love impiety

giving preference only … ego.

 

The heart of the doors just parted, they want certainty and special guests.

but do not call through to get a moment –

Waiting thus becomes a waste, and the walls are eroded melts in vain.

 

I am the stranger because … so you see me

like a shadow that threatens you and also stands guard

cracks over time as a powder covering up

seeds of nostalgia and the seeds germinated in the mysteries of faults remaining

unnecessarily heavy, unnecessarily beautiful …

 

– Let the rules, let the world, let the pure sky

burn within you like a volcano overturned and total

iron from the heart does not melt and fought fiercely knife, spear or shield …

 

welcomes me, welcomes me because I am a stranger grown

the same lump precarious and the spirit came as a gift

never in vain, never definitively

 

pretty stupid, emotional, and specially designed

to love natural-unnatural touched by the full life has reached to the last drop

perspective of your days, events occurred, round sprout moment,

I offer that I have on the wall of glass and where I bury the final

sacrifice to the Creator and universal sound made in the song ..

 

leaves the calculations and predictions ridiculous, leave only dream

to weave a new world, the same, but dressed in light, clean

ax in the secondary peak has an ax and shows over the eleventh hour

let this stranger, leaves, allow it to make your litter pick up heart in hand

and not to alienate itself does not love receiving them, but then accepting it …

I Adame be born in a paradise untouched, the sublime die along with the apple

loving together because you have known the truth

 

 

Îţi par un străin rezemat de zidul de sticlă a zilelor tale.
Mă vezi un trecător prea lent prin prezent
şi mereu neatent întâmplărilor care îţi sapă riduri adânci…
– protagonistă e viaţa, doar dorinţa ta îşi croieşte destin, şi-atunci
sunt şi rămân acelaşi străin.

Fiecare privim altceva, cu fruntea împingând orizonturi,
facem din noi două fronturi opuse şi presupunem iubirea împietate
dând numai egoului …întâietate.

Uşile inimii sunt abia întredeschise, vor certitudini şi oaspeţi de seamă
dar nu cheamă trecătorul să intre o clipă – 
aşteptarea devine astfel risipă şi zidul se macină prelins în zadar.

Eu sunt străinul doar fiindcă… astfel îţi par, 
ca o umbră care-ţi ameninţă şi totodată păzeşte 
breşele timpului acoperind ca o pulbere fină
sămânţa de dor şi sămânţa de vină încălţită în taine rămase
inutil de grele, inutil de frumoase

– lasă normele, lasă lumea, lasă până şi cerul
să ardă în tine ca un vulcan răsturnat şi total
fierul din inimă nu-l topi şi bate aprig cuţit, lance sau scut

primeşte-mă, primeşte-mă fiindcă sunt străinul crescut
din aceeaşi pastă sumară şi duh venit în dar
niciodată-n zadar, nicodată definitiv

destul de nătâng, emotiv şi creat într-adins
să te iubească firesc-nefiresc de atins de viaţă mustind până la ultimul strop 
perspectivă zilelor tale întâmplatelor fapte, rotund mugur de clipă,
ce-l reazem de zidul de sticlă şi-n care-l îngrop la final
ofrandă Creatorului şi sunet împlinit în cântec universal 

lasă calcule şi prognoze ridicole, lasă doar visul
să ţese o lume nouă, aceeaşi, dar învăluită-n lumină curată
secundarul ţine în vârfui securea şi-arată ceasul al unsprezecelea trecut
lasă străinul acesta, lasă-l, să-ţi facă inimii tale în căuşul palmelor aşternut… 
nu-l înstrăina de sine neprimindu-i iubirea, iar primind-o…

naşte-l Adam într-un rai ne-nceput, moare-l sublim odată cu mărul 
fiindcă iubind amândoi aţi cunoscut …Adevărul

 

Advertisements

11 thoughts on “stupendo

  1. Blog inquieto perchè?Chi ha il dono di buttare giù scritti,poesie,racconti si dice che un pò vuol scrivere la sua storia anche fantasticando e giocando sui ruoli!Sei daccordo?

  2. Valeriu, ho letto un tuo commento (nella posta) in cui mi consigli di andare a vedere dei blog. Non ho trovato il tuo commento nel mio blog e non so quali blog dovrei vedere. Me li scrivi su Lettere senza destinatario? grazie (vedo che scrivi molto 😉 ) Blumy

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s