“scribble… of love” / „bigliettini d’amore” / „bileţele de dragoste”

.

Image

.

I write the as for first time…

every  lyrical intent enter into strings that

betrays emotion,  like I write for the …mistress

.

each letter… increase exaggerated, and raise my hand too far up

me raise up

are now become as a comma, which does not find its place in the strings

.

Image

.

scrivo come se fosse per la prima volta

ogni intenzione lirica entra nelle stringhe cui

tradisce le emozioni come scriverei alla donna amata

.

ogni lettera cresce esagerato, mi alza la mano troppo in su

alza pure me…

sono diventato quanto una virgola, che non trova il suo posto nelle stringhe

.

Image

.

scriu ca şi cum ar fi întâia oară

fiecare intenţie lirică intră în şiruri care

trădează emoţia de parcă aş scrie iubitei…

.

fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă mâna prea sus

mă ridică

sunt devenit acum cât o virgulă, care nu-şi găseşte locul său în şiruri

.

Image

.

“scribble… of love” / „bigliettini d’amore” / „bileţele de dragoste”

valeriu dg barbu

Image

I write the as for first time…

every  lyrical intent enter into strings that

betrays emotion,  like I write for the …mistress

each letter… increase exaggerated, and raise my hand too far up

me raise up

are now become as a comma, which does not find its place in the strings

Image

scrivo come se fosse per la prima volta

ogni intenzione lirica entra nelle stringhe cui

tradisce le emozioni come scriverei alla donna amata

ogni lettera cresce esagerato, mi alza la mano troppo in su

alza pure me…

sono diventato quanto una virgola, che non trova il suo posto nelle stringhe

Image

scriu ca şi cum ar fi întâia oară

fiecare intenţie lirică intră în şiruri care

trădează emoţia de parcă aş scrie iubitei…

fiecare literă creşte exagerat, îmi saltă mâna prea sus

mă ridică

sunt devenit acum cât o virgulă, care nu-şi găseşte locul său în şiruri

View original post

we do not see, but… / noi non vediamo, ma… / noi nu vedem, însă…

.

Image

.

God we gives at every moment… Like … 

Dio ci dà in ogni momento … Mi Piace …

Dumnezeu ne dă în fiecare clipă… Îmi place

.

Image.

.

 

we do not see, but… / noi non vediamo, ma… / noi nu vedem, însă…

The Sower / Il Seminatore / Semănătorul

.

Image

.

It all started as a sneeze or

as a glance in passing, gesture unfinished

.

I left my heart on paper and a wind out of the blue,

to closed the copybook…

.

the lights him pierced in outward, and since then I have not found peace

the road, before of imminent step, was just of thresholds

.

in right hand I was holding tight … alive letters of the alphabet

I threw them towards the sky as a sower

.

I indrawn with both hands, with teeth,

of the copybook, for open it,  to catch at least a sign,

to germinate then, in his white earth, a poem

or my heart …

.

any poem is just a reflection of what is written

forever up there, in the sky, so I was just a sower

of shards of mirrors? …

.

Image

.

tutto iniziò come uno starnuto o come

uno sguardo sfuggente, gesto incompiuto

.

ho lasciato il mio cuore sulla carta e un vento all’improvviso,

mi chiusi il quaderno …

.

le luci lo trafisse verso l’esterno, e da allora non ho più trovato la pace

la via, prima del passo imminente, era fatta solo di soglie

.

nella mano destra tenevo stretto … lettere dell’alfabeto vivi

le ho buttate verso il cielo come… un seminatore

.

tiravo con entrambe le mani, con i denti,

del quaderno, per aprirlo, per prendere almeno un segno,

e germinare poi, nella sua terra bianca, una poesia

o il mio cuore …

.

ogni poesia è solo un riflesso di ciò che è scritto

per sempre lassù, in cielo, e così, sono stato solo un seminatore

di schegge di specchi? …

.

Image

.

totul a început ca un strănut sau

ca o privire în treacăt, gest ne dus la capăt…

.

am lăsat inima pe foaie şi un vânt, din senin,

mi-a închis caietul…

.

lumini străpungea spre înafară, şi de atunci n-am mai găsit liniştea

drumul, dinaintea pasului iminent, era doar praguri

.

în mâna dreaptă ţineam strânse… litere vii,

le-am aruncat spre cer precum semănătorul

.

trăgeam cu mâinile amândouă, cu dinţii,

de caiet, să-l deschid, să prindă şi el măcar o literă,

să încolţească apoi, în ţărâna lui albă, un poem

sau inima mea…

.

orice poem este doar o oglindire a ceea ce este scris

de-a pururi acolo sus, deci n-am fost decât semănătorul

cioburilor de oglinzi?…

.

Image

.

The Sower / Il Seminatore / Semănătorul

è morto …Franco Califano…

.

http://www.ilmessaggero.it/SPETTACOLI/MUSICA/califano_morto_sistina/notizie/262007.shtml

.

Image

.

Image

.

Citando IL MESSAGGERO   –  ROMA – Franco Califano è morto nella sua casa ad Acilia. 

.

,

.

.

è morto …Franco Califano…

the forsaking / l’abbandono … / părăsire…

.

 Image

.

spend the hill … a procession,  slipping through soft clay

and wind that is round

it’s heading slowly to seas the salt into the depths of amnesia

and forgiveness

this wedding without godparents has  the guests,  bizarre statues

just the gaze remained hard,  to break through beyond the horizon rough

.

procession gathered hastily ..  are poor my memories, hostile,  wastage of

bitterness, when she seemed abundance in the my youth, with his yoke lofty

Now, in wandering continuously going, satiated of bitter in cold gourd, painted inside

only with lime

.

the shadow of this sad exodus,  that murmured requiem… is my body

emptied of meaning, by the wants and every passion, former a roar yesterday

– just clay,  is something concrete into this shriveled picture

the procession, even would take a upwards,  also in the clay would walk again

because as here and is in the heaven

and then,  what would more hope … what to hope longer?

.

Image

.

trascorre la collina … processione scivolando tra fango morbido

e vento tondo 

si sta dirigendo lentamente verso i mari di sale, nelle profondità d’amnesia

e di perdono

questo matrimonio senza padrini ha come invitati delle statue bizzarre

soltanto lo sguardo è rimasto per sfondare oltre…il ruvido orizzonte …

.

la processione radunata in fretta, sono i miei poveri ricordi, ostili, spreco

dell’amarezza, quando sembrava abbondanza alla gioventù, con il suo grandioso giogo

Ora, girovagando, continua ad andare, stanchi d’amaro dal teschio freddo dentro dipinto

solo di calce

.

l’ombra di questo triste esodo che mormora il requiem… è il mio corpo

svuotata di significato, desideri e ogni passione, un fragore ieri

– soltanto argilla è qualcosa di concreto in questo quadro avvizzito

la processione anche se andasse al in su,  camminerebbe nell’argilla di nuovo

perché è come qui… anche nel cielo

e allora che cosa aspetterebbe  … a che potrò sperare io? …

.

Image

.

petrece dealul… alaiul,  lunecând prin clisa moale

şi prin vânt rotund

se-ndreaptă lent spre mări de sare în adâncuri de amnezie

şi iertare

această nuntă fără naşi are statui bizare drept nuntaşi

căci doar privirea a rămas mai tare să străpungă dincolo de aspra zare…

.

alaiul adunat în pripă sunt biete amintiri ostile, risipă

amarului, pe vremea când părea belşug tinereţii, punând măreţu-i jug

acum, în pripegie se tot duc, sătule de amar în tigva rece spoită dinăuntru

doar cu var

.

umbra acestui trist exod ce murmură ca la prohod e trupul meu

golit de sens, de vreri şi orice patimă, un vuiet ieri,

– doar clisa, huma, e ceva concret acestui scorojit tablou

şi chiar în sus de ar porni alaiul tot în humă va păşi din nou

fiindcă-i precum aici şi-n cer 

şi-atunci la ce-ar spera… la ce să sper?!…

.

Image

.

the forsaking / l’abbandono … / părăsire…

valeriu dg barbu

.

 Image

spend the hill … a procession,  slipping through soft clay

and wind that is round

it’s heading slowly to seas the salt into the depths of amnesia

and forgiveness

this wedding without godparents has  the guests,  bizarre statues

just the gaze remained hard,  to break through beyond the horizon rough

procession gathered hastily ..  are poor my memories, hostile,  wastage of

bitterness, when she seemed abundance in the my youth, with his yoke lofty

Now, in wandering continuously going, satiated of bitter in cold gourd, painted inside

only with lime

the shadow of this sad exodus,  that murmured requiem… is my body

emptied of meaning, by the wants and every passion, former a roar yesterday

– just clay,  is something concrete into this shriveled picture

the procession, even would take a upwards,  also in the clay would walk again

because as here and is in the heaven

and…

View original post 304 more words