give me back the verb to be / ridatemi verbo essere / redaţi-mi verbul a fi

.

 Image

.

I am trapped in a shell of epoch…destined to forgiveness –

because it just in this… we make savings 

munching what is left by the lack of love of self …

.

my body is still hidden a statue into sterile, waiting the chisel,

I wait the marking of trails in the nonexistent park …

I wait for the triumphant inauguration  …

.

inside the body loaned on the seconds

soul wanders

like a stray dog ​​…

.

here, miracles happens only to others

the day… goes away from me, I’m a leper …

I have the wounds of the future carved on the face

.

Give me back… the usefulness, the verb to be,

to spin the Earth, somehow, and with me,  a satellite of the absence

I’m sick of to be ..

.

Image

.

intrappolato in una conchiglia dell’era predestinata al perdono

perché proprio su questo stiamo facendo risparmi

sto sgranocchiando ciò che è rimasto dal …disamore di sé

.

il mio corpo è una statua ancora nascosta nello sterile, aspettando scalpello

aspettando la marcatura dei percorsi nel …inesistente parco…

aspettando per l’inaugurazione trionfalistica…

.

all’interno del corpo preso in prestito alla seconda

l’anima vaga

come un cane randagio …

.

qui, i miracoli si succedono solo per gli altri

il giorno passa alla larga da me, io sono un lebbroso …

ho le ferite del futuro intagliati sul viso

.

ridatemi l’utilità, il verbo essere,

girate la Terra, in qualche modo, anche con me, il satellite dell’assenza

non sopporto più di esserlo …

.

Image

.

sunt captiv în coaja unui ev predestinat iertării –

pentru că tocmai la aceasta se face economie…

ronţăi ce a mai rămas din neiubirea de sine

.

trupul mi-e statuie ascunsă încă în steril, aşteptând dalta,

aşteptând trasarea unei alei în inexistentul parc…

aşteptând triumfalista dezvelire…

.

înăuntrul acestui trup împrumutat cu secunda,

sufletul rătăceşte

ca un câine vagabond…

.  

aici, minunile se-ntâmplă doar la alţii

ziua trece mai departe distantă faţă de mine, sunt un lepros…

am rănile viitorului scrijelite pe chip

.

redaţi-mi utilitatea, verbul a fi,

învârtiţi cumva Pământul şi cu mine, satelit al absenţei

nu suport să mai fiu…  

.

.

Advertisements

32 thoughts on “give me back the verb to be / ridatemi verbo essere / redaţi-mi verbul a fi

  1. “I have the wounds of the future carved on my face” Hey man, this should be the opening line of The Terminator, or some sci fi story, a warrior with the wounds of the future on his face that travels back in time. Or I like the implications of this line in terms of parallel universes, in terms of time. This line and the one below are poems in and of themselves. Thank you for stopping by my blog, very kind of you.

    “Give me back… the usefulness, the verb to be” that has a haunting ring to it.

    • beyond flattery, beyond the screen, we are the ones who vibrate from a word …
      I do not own any word
      by first, I vibrate with pain … then thin somewhat emotion
      I am indebted to thank you

  2. very deep, I can see Job’s story in this poem, while remembering how God blessed HIM at the very end with a double portion of what he had. Salvation is at hand and Christ is the Way 🙂 – thanks for sharing

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s