Thismanhas a heartfull ofdivine sounds
I sharea songfor youbutyou are lookingonyoutubeout more
Europe
how many people it takes to be a humanity, a world? / Quante persone servono per essere un’Umanità, un Mondo? / De câţi oameni este nevoie ca să fim o Umanitate, o Lume?
.
.
Hunger – Part II / La Fame – Parte II / Foamea – partea a II a
.
We percentages and not … souls
We live in a world of statistics, are “head”, a number, part of one percent …
What percentage, how per a thousand, how, how …
What percentage of the money of world is spends … against humanity?
What percentage of food produced worldwide every day end up in the trash?
What percentage of food purchased by we in a year, end up into the trash?
What percent of those born today will have to repeat our mistakes?
The progress is dynamic, but vices and virtues are always the same. Moral oscillates… around the same sins and is defined by what …each allow their children to do or not to do …
Each field of manufacturing, of services, of administration… put our on heads… a percentage, we take into account in forecasting’s how much could would it us outsmart … let them we give access in our wallet …
We see in the media all sorts of atrocities, violence, calamities, injustice, corruption, politicians always at the service for only the very rich, social differences, moral crisis, and each of these stories affect our freedom by … terror, dread …
In order to protect, our brain starts to say: “good not that happened to me misfortune” or… “good that I was not even there” …
If my happiness is built in the unhappiness on a single another man, somehow, sooner or later I will pay. And not a percent…
If I’m hungry … and to the whole world he is hungry?
or conversely?
Question in the title of this article is not rhetoric but it should help to put these questions often.
The answers not we will find to the sages or to Internet databases… but just in our soul.
.
(To be continued)
.
.
Siamo percentuali e non più… le anime …
Viviamo in un mondo di statistiche, io sono una “testa”, un numero, una parte di un per cento …
Qual è la percentuale da… o al mille, quale, quale …
Quale percentuale del mondo è spreco di denaro contro l’umanità?
Qual è la percentuale d’alimenti prodotti in tutto il mondo ogni giorno che finiscono nella spazzatura?
Qual è la percentuale di cibo acquistato in un anno che buttiamo la spazzatura?
Qual è la percentuale di chi sono già nati oggi, sarà necessario ripetere i nostri errori?
Il Progresso à svolgimenti, ma i vizi e le virtù sono sempre le stesse. La Morale oscilla intorno agli stessi peccati ed è definita da ciò che permetteremo ai nostri figli a fare o non fare …
Ogni campo della produzione, dei servizi, amministrazioni … mettono le nostre teste in una percentuale, ci prendono nelle prognosi per quanto potrà … ingannarci… per far loro accedere al nostro portafoglio …
Vediamo nei mezzi media ogni sorta d’atrocità, violenze, calamità, l’ingiustizia, la corruzione, i politici sempre al servizio soltanto dei molto ricchi, le differenze sociali, crisi morale, e ciascuna di queste storie riguardano la nostra libertà … spaventandoci…
Per proteggersi, il nostro cervello inizia a dire: “Beh, bene perché non è successo a me questa sfortuna” o “Bene che… non ero lì” …
Se la mia felicità è costruita su l’infelicità di un unico altro uomo, in qualche modo, alla fine pagherò. E non a percentuale …
Se io ho fame… pure intero mondo lo ha?… o al incotrario?
Domanda nel titolo di questo articolo non è retorica, ma dovrebbe aiutarci per metterci speso queste domande. La risposta non la troveremo ai saggi, né database da Internet ma solo nella nostra anima.
.
( da proseguire)
.
Suntem procente şi nicidecum …suflete
Trăim într-o lume a statisticelor, suntem „cap de locuitor”, „coşul zilnic”, o cifră, parte dintr-un procent…
Cât la sută, cât la mie, cât, cât…
Cât la sută din banii întregii lumi se irosesc împotriva umanităţii?
Cât la sută din alimentele produse zilnic la nivel mondial sfârşesc la coşul de gunoi?
Cât la sută din alimentele cumpărate de noi le aruncăm la coşul de gunoi, într-un an?
Cât la sută dintre cei născuţi chiar astăzi vor avea să repete erorile noastre?
Progresul este dinamic însă viciile şi virtuţile sunt mereu aceleaşi. Morala oscilează în jurul aceloraşi păcate şi este definită de ceea ce permitem noi copiilor noştri să facă sau să nu facă…
Fiecare domeniu de producţie, servicii, administraţie… pune pe capul nostru un procent, ne iau în calcul previzionând cât ar putea să …ne păcălească… să le lăsăm acces la portofelul nostru…
Vedem în mass-media tot felul de atrocităţi, violenţe, calamităţi, injustiţie, corupţie, politicieni mereu în slujba doar a celor foarte bogaţi, decalaje sociale, criză morală, iar fiecare dintre aceste ştiri ne afectează libertatea prin …Înspăimântare…
Pentru a se apăra, creierul nostru începe să-şi spună: „bine că nu mi s-a întâmplat mie nenorocirea”, sau „bine că nu mă aflam chiar acolo”…
Dacă fericirea mea se clădeşte pe nefericirea fie a unui singur alt om, cumva, mai devreme sau mai târziu voi plăti. Şi nu percentual…
Dacă mi-e foame … și întregii lumi îi este foame? …sau invers?
Întrebarea din titlul acestui articol nu este retorică… dar ar trebui să ne ajute să ne punem des astfel de întrebări. Răspunsul nu-l vom găsi la înţelepţi, nici în bazele de date de pe internet ci doar în sufletul nostru.
.
(va urma)
.
Hunger / La fame / Foamea
.
.
From all times, humanity has suffered two major types of hunger: the food and the image of the self …
To we responding ourselves, how much spend we on food, what kind of food and how for the image, and what kind of image? …
How much of what fills our shopping cart, to supermarket, is really a need?
What is needed? Vital or desires …? Passion to buy, or is a serious echo of deprivations we have in childhood?
Hunger of importance often exceeds that of food. To be “somebody”, although the word would still “anonymous” … by anonymity… just we run …!
Self-esteem is a virtue and a “measure” of love the neighbor. How to love your neighbor as myself if I was not I am… love for me?
Self-esteem is nourished… with that respect received to others, with your usefulness to them.
But it is a very fragile area that leaves space from lying, deception, delusion, conceit … false.
Hunger for me is a demon. Hunger for food and especially the lack of hope that tomorrow will even eat a slice of bread is terrible …
So not scared me in the moment of food lack… but, scares me lack hope that I I’ll ever eat
Hunger for hope is the essence.
Hunger eradication does not require one certain type of solidarity which often proved impossible … but we would have need an epidemic of selflessness
How much spends the humanity for industrialized shows, or either art or of sport, would cover fully famine for food … but the hungry of importance … What?
.
(to be continued)
.
.
Da sempre l’Umanità ha subito due principali tipi di fame: il cibo e l’immagine di sé …
Se stiamo rispondendo a noi stessi, quanto spendiamo per il cibo, quale genere di cibo, e quanto per l’immagine, e che genere d’immagine? …
Quanto di ciò che riempie il nostro carrello, al supermercato, è davvero un bisogno?
Che sarebbe il necessario? Vitale o dei desideri …? Passione per l’acquisto o eco delle gravi privazioni dall’infanzia?
La fame d’Importanza, spesso lo supera a quella del cibo. Essere “qualcuno”, anche se la parola sarebbe ancora “anonimo” … dall’anonimato proprio, stiamo sempre correre …!
L’autostima è una virtù e una “misura” dell’amore del prossimo. Come amare il prossimo come me stesso, se non ho io … amore per me?
L’autostima si nutre nei confronti di altri con la vostra utilità per loro. Ma si tratta di una zona molto fragile che lascia spazio alla menzogna, inganno, illusione, orgoglio … falsità.
La fame per me è un demone. La fame per il cibo e soprattutto la mancanza di speranza che neanche domani mangerò la fetta di pane… è terribile …
Quindi non mi spaventa il momento dell’non mangiare … ma, la mancanza di speranza mi spaventa che non mangerò mai…
La fame di speranza è l’essenza.
L’eradicazione della fame non ha bisogno d’alcun tipo di solidarietà, che spesso si è rivelato quasi impossibile, ma abbiamo bisogno di un’epidemia d’altruismo
Quanto spende l’umanità per spettacoli industrializzati, sia uno d’arte o di sport, coprirebbe completamente Carestia per il cibo, ma la fame d’importanza … Che lo facesse?
.
( da proseguire)
.
.
Din toate timpurile, umanitatea a suferit de două mari tipuri de foame: cea alimentară şi cea de imagine, a sinelui…
Să ne răspundem, cât cheltuim fiecare dintre noi pe alimente, ce fel de alimente şi cât pe imagine şi ce fel de imagine?…
Cât din ceea ce umple coşul nostru de la supermarket ne este cu adevărat necesar?
Ce înseamnă necesar? Vital sau dorinţe…? Pasiunea de a cumpăra sau ecoul unor grave lipsuri din copilărie?
Foamea de importanţă deseori o depăşeşte pe cea de hrană. A fi „cineva”, deşi cuvântul ar însemna totuşi un anonim… tocmai de anonimat fugim…!
Respectul de sine este o virtute şi „măsură” a iubirii de aproape. Cum să iubesc aproapele ca pe mine însumi dacă pe mine nu m-aş iubi?
Respectul de sine se nutreşte din respectul celor din jur, cu utilitatea ta faţă de aceştia.
Dar, este o zonă extrem de fragilă care lasă loc minciunei, înşelăciunei, iluziei, îngâmfării… falsului.
Foamea de mine este un demon. Foamea de alimente şi mai ales lipsa speranţei că măcar mâine voi mânca o felie de pâine este teribilă…
Deci, nu absenţa în acest moment a hranei mă înspăimântă cât lipsa speranţei că voi mânca totuşi cândva?
Foamea de speranţă, iată esenţa.
Eradicarea acestor tipuri de foamete nu cere solidaritatea care s-a dovedit deseori imposibilă… ci ne-ar trebui o epidemie de altruism…
Cât cheltuieşte umanitatea pe spectacolul industrial, de ori ce fel, fie artistic sau sportiv, ar acoperi întrutotul foametea de alimente… dar pe cea de importanţă… ce?
.
(va urma)
.
SMILE, YOU’RE ON CANDID CAMERA
.
.
my mother yelled at me just once
was on May 30th, then she was devoted… with my birth
they it was broke water – as me the wine, later – and
without ask my opinion had me threw in the world…
.
I watched, without I take account of this fact… dumb, sad,
were four kg and eight hundred of sadness
.
my poor old mother – today, she there more is poor – smiled saying:
“even must I breastfeeding you?” – and she gave me in milk… regretfully
.
Suddenly – I suppose, I still do not I fixed the clock – comes a great uncle
wearing a white coat, I take myself, raised me, I twist and hitting my ass with slap
supposedly… for hear me… my diapason, probably to tune his day … mmm!
and immediately tells me a welcome in life: SMILE, YOU’RE ON CANDID CAMERA
.
.
mia madre mi gridò una sola volta
E’ stato nel 30 Maggio e poi era solo dedicata con la mia nascita,
si era rotta l’acqua – come a me il vino, più tardi – e
senza chiedermi il parere, mi gettò nel mondo …
.
guardavo, senza rendermi conto di questo, muto, triste,
erano quattro chili e otto cento grammi di tristezza
.
povera mia mamma – oggi non è più povera – sorrise dicendo:
“devo pure allattarti al seno?” – e mi messe nel latte …il rimpianto
.
Improvvisamente – suppongo, ancora non ho fissato l’orologio – arriva un prozio
indossa un cappotto bianco, mi prende, mi alza, mi gira, e mi schiaffeggiò il culo
presunto, per sentire il mio diapason, probabilmente per sintonizzarsi il giorno … beh!
e subito mi dice un benvenuto nella vita: SORRIDI, …SEI SU CANDID CAMERA
.
.
.
la mine mama a ţipat doar o dată
era pe 30 Mai şi atunci ea tocmai se îndelitnicea
cu naşterea mea, i se rupsese apa, – precum mie vinul, ceva mai târziu – şi
fără să-mi ceară părerea, m-a buşit în lume…
.
priveam, fără să realizez faptul că privesc, tâmp, trist,
erau patru kile şi optsute de grame de tristeţe
.
mama sărmana – astăzi nu mai este sărmană – zâmbea spunându-şi:
„va trebui să te şi alăptez „ – şi mi-a pus iubire în lapte cu părere de rău…
.
deodată – presupun, încă nu-mi fixasem ceasul – vine un nene mare
îmbrăcat în halat alb, mă ia, mă ridică, mă răsuceşte şi-mi plesneşte o palmă la fund
cică să-mi audă diapazonul, probabil să-şi acordeze ziua… hm!
şi imediat îmi spune un bun venit în viaţă: ZÂMBEŞTE, EŞTI LA …CAMERA ASCUNSĂ!
.
blood group of Earth …and one moment / gruppo sanguigno della Terra … e un attimo / grupa sanguină a Pământului şi clipa…
.
.
I seek a single piece of land where was not buried… bone by human
.
superposed, intersected oblique, vertical … everywhere only tombs, bone mass
.
are search of blood group of Earth and… of that moment
when – rotated this planet so blue … which seems that is a tear of Lord –
nowhere is not a conflict
.
.
sto cercando un unico pezzo di terra dove non è stato sepolto … ossea umana
.
sovrapposte, interesctate obliqua, verticale … ovunque solo tombe, massa ossea
.
sono alla ricerca del gruppo sanguigno della Terra e … di quell’attimo
quando, – ruotando questo pianeta così azzurro … che sembra d’essere una lacrima del Signore –
da nessuna parte non sia un conflitto
.
.
caut măcar un petic de pământ unde să nu fi fost îngropat …os de om
.
suprapuse, interesctate oblic, vertical… pretutindeni doar morminte, masă osoasă
.
caut grupa sanguină a Pământului şi secunda
secunda în care – rotind planeta aceasta atât de albastră… de zici că-i lacrima Domnului –
nicăieri să nu fie conflict
.
.
return to innocence
.
you to feel into your own body
as though you are on the scale
a agglomerated tram,
this is love
.
si vi sentite nel proprio corpo
come saresti andando
sulle scale di un tram affollato,
questo è l’amore
.
să te simţi în propriul tău trup
ca şi cum
ai fi pe scara unui tramvai aglomerat,
asta este iubirea
.
sequence with … mimosa / sequenza con mimosa … / secvenţă cu …mimoze
(sorry if sometimes is not translated perfectly)
.
March 8th, damp morning, a gray punctured here and there by a fugitive red by lipped of women’s passing hurry.
Luke, a man thirty years old, tall, dark hair, blue eyes in beige raincoat, put at four pins, goes, like every morning to the newsstand, this time take and a magazine. Rotates his eyes under a frowning forehead, seems around his world becoming thinning, a swarming swift.
It is the fourth year since Anna left. He comes to mind images with she hologram increasingly diluted. A face on the magazine cover resembled of Anna.
Sidewalk mat answered deaf with an echo of his steps wish. From Flower kiosk beside vast motley of colors for enticed to look and … Luca, sprout a smile barely perceptible.
To buy flowers. To whom should I give them? Anna is not. For a woman on the street? What would think about him, that it’s a maniac, a stalker, an uneducated? No.
Every March 8, was accustomed to bring flowers to female colleagues and to evening return from work at home nor able to not provide with gifts and flowers to Anna and her mother, even for the maid
However, with an automatism incomprehensible buy a large bouquet of mimosa. Continues on to …
He watched discreetly any woman passes. Thus, he saw that most are too sad, sufferers, a world of women all sick? He horrifies the thought.
Passes a young man, carry a bouquet of flowers in his hand such as a broom … Smiled in to himself, remembering the awkward adventures with him protagonist! …
On the other side of the street, cross careless a girl, nearly a tragedy to happen, lucky with van driver to brake suddenly and then, nodded, continue the race. The girl, now a few steps from him, breathing rhythm, shake tresses and smiled bitter-sweet… and stopped on the brink of it.
Luke, instinctively, offered her flowers. ,, is March 8 and …” his voice melted, the girl has something in her eyes resembling a lightning bolt, an immensity…
She receives bouquet, without say a thank, hastily kissed his cheek and went away happy – could not tell his that this is first bouquet of flowers, was happy … March 8, thought, oh…
He watched her, moving away is, as transforms into a point gray of the road. Alive light point, however only seen he
Returned to the gazebo with flowers, buy… bouquets mimosa as many can lead. It offered in a hurry, for do not have time be refused, laughing like crazy, to every woman who he comes in its path
On end of the street he thought he saw Anna. But it was not her.
…
Twilight gentle and all damp gray, as it was all day, except Luke’s soul …Him offered bouquets… many more than has bought from florist.
.
8 Marzo, una mattina umida, un grigio forato qua e là da un fuggitivo rosso, dal sorriso di rosseto lasciato in fretta dalla passante.
Luca, un uomo di trenta anni, alto, capelli scuri, occhi azzurri, in impermeabile beige, messo a quattro aghi, andava come ogni mattina in edicola, oggi si prese in più come al solito una rivista. Ruotò lo sguardo sotto la fronte accigliata, il mondo era diventato affusolato, brulicante, tutti di corsa…
E ‘il quarto anno da quando Anna è andata via.. Venisse nella mente il suo ologramma, un’immagine sempre più diluita. Sulla copertina della rivista, un volto sembrava d’Anna.
Il marciapiede opaco, rispondeva con un eco dei suoi passi tranquillamente riluttanti e sordi. Accanto al chiosco di fiori una variegata gamma di colori che invitano a guardare e … lui spuntò un sorriso appena percettibile.
Se compra dei fiori. A chi le deve dare? Anna non lo è. Ad una donna per la strada? Che cosa penserà di lui, è un maniaco, un ossesionato, un ignorante? No.
Ogni 8 marzo, lui è stato abituato per portare dei fiori a tutte le colleghe, e al ritorno la sera dal lavoro, mai era in grado di entrare in casa senza regali e fiori per Anna e sua madre, e pure per la donna delle pulizie…
Tuttavia, con un incomprensibile automatismo comprò un gran mazzo di mimosa. E continua sulla strada verso …
Si guardò tranquillamente ogni donna passava accanto a lui. Così, egli vide che la maggior parte sono troppo triste, sofferente, un mondo di donne malate? Temo il pensiero.
Lo superò un giovane con un mazzo di fiori in mano, sembrava che porta una scopa … Sorrise a se stesso ricordando le avventure più imbarazzanti, avendo lui come protagonista! …
Sull’altro lato della strada, attraversava ragazza incurante, quasi per accadere una tragedia, fortunatamente l’autista del furgone a frenato improvvisamente e poi, scuotendo la testa, continuò la sua strada. La ragazza, ora a pochi passi da lui, respiro aritmico, scuotesse le sue trecce, sorrise agro-dolce e si fermò sul suo orlo.
Luca istintivamente le dà i suoi fiori. ,, È 8 Marzo e …” la sua voce si sciolse la ragazza aveva qualcosa nei suoi occhi simili ad un fulmine, un’immensità …
Lei riceve il bouquet, senza dire almeno un grazie, in fretta l’ho baciò sulla guancia e se n’andò felice. Egli non avrebbe potuto dirgli che questo è stato il suo primo mazzo di fiori. Era felice …
,,8 marzo, – pensò – oh’’…
lui guardò come lei allontanandosi si trasforma in un punto di grigio nella strada. Un punto di luce ma solo da lui visto
Tornò al chiosco di fiori e comprò cosi tanti mazzi di mimose quanto poteva portarli…. Dà in fretta, per non darli tempo di rifiutarlo, ridendo come un matto, ad ogni donna che arrivava da un mazzo di mimosa.
In angolo della strada gli parve di vedere Anna. Non era lei.
.
Tramontava morbido e tutto grigio umido, com’è stato per tutto il giorno, tranne l’anima di Luca, che… offrisse mazzi di fiori molto di più alquanto ha comprato lui dal fiorista.
.
.
8 Martie, o dimineaţă jilavă, un gri înţepat ici-colo de un roşu fugar, surâsul rujat al trecătoarelor grăbite.
Luca, un bărbat la treizeci de ani, înalt, brunet, cu ochi albaştri, în trenci bej, pus la patru ace, se îndreaptă, ca în fiecare dimineaţă, spre chioşcul de ziare, de data aceasta îşi ia în plus şi o revistă.
Îşi roti privirea sub o frunte încruntată, în jurul său lume din ce în ce subţiindu-se, mişunând iute.
Este al patrulea an de când Anna a plecat. Îi veni în minte holograma chipului ei din ce în ce diluat. Pe coperta revistei un chip semăna cu al Annei.
Trotuarul mat răspundea cu un ecou surd paşilor săi discret şovăitori. În dreptul chioşcului cu flori, marea pestriţă de culori vii îl îmbia să privească şi… un surâs abia perceptibil îi încolţi.
Să cumpere flori. Cui să i le dea? Anna nu este. Unei femei de pe stradă? Ce-ar crede despre el, că este un maniac, un obsedat, un needucat? Nu.
La fiecare 8 Martie, era obişnuit să poarte flori colegelor, iar seara, la întoarcerea de la serviciu, nici nu se putea să se prezinte acasă fără cadouri şi flori Annei şi mamei, până şi celei care mătură scara blocului.
Totuşi, cu un automatism neînţeles, cumpără un buchet mare de mimoze. Îşi continuă drumul spre…
Privi discret orice femeie trecea pe lângă el. Astfel, văzu că majoritatea sunt prea triste, suferinde, o lume de femei toate bolnave? Îl înspăimântă gândul. Trecu pe lângă el un tânăr care ţinea un buchet de flori în mână de parcă ar duce o mătură… Surâse în sinea lui amintindu-şi păţanii şi mai penibile trăite, avându-l ca protagonist!…
De pe partea cealaltă de stradă, o fată traversă neatentă, cât pe ce să se întâmple o tragedie, noroc cu şoferul furgonului care frână brusc şi apoi, dând din cap, îşi continuă cursa. Fata, ajunsă acum la câţiva paşi de el, respira alert, îşi scutură pletele, surâse dulce-amărui şi se opri la un pas de el.
Luca, instinctiv îi întinse florile. ,,Este 8 Martie şi…’’, vocea i se topi, fata avea în privirea ei ceva semănând a fulger, a imensitate…
Ea primi buchetul, fără să spună un mulţumesc, îl sărută în pripă pe obraz şi se depărtă veselă. Nu avea cum să-i fi spus că este primul ei buchet de flori. Era emoţionată… ,,8 Martie – gândea – hm…’’
O privea cum se transformă într-un punct în griul străzii. Un punct totuşi cu lumină vie văzută doar de el.
Se întoarse la chioşcul cu flori şi cumpără cât de multe buchete putea duce pe braţe. Oferi în fugă, să n-aibă timp să îl refuze, râzând ca un nebun, fiecărei femei care îi ieşea în cale, câte un buchet de mimoze.
La capătul străzii i se păru că o vede pe Anna. Nu era ea.
.
Amurgea blând şi tot gri jilav, cum fusese toată ziua, mai puţin în sufletul lui Luca, el oferise mult mai multe buchete decât cumpărase de la florar.
.
Dedicated to all women in the world / Dedicato a tutte le donne del mondo / Dedicat tuturor femeilor din lume
(sorry if sometimes is not translated perfectly)
.
Only you
.
why woman you have your eyes… cranes (birds)
this spring? …
for how many lies you let yourself be in pagan bedclothes
often untouched? …
when close you… whole sky in your hands crying
because you do not have wings? …
well, forget the last gesture of dance occult,
maybe not have was brought to an end …
Cut all those,, further” and those ,,long ago”
run
from the place where the luck you request tribute
of meat, of dreams, of years
give him hell fucking money, little victories
Imagine that there is
neither woman nor man, only so … a ball of fire
light has lost of meaning, courage and guilt
without fighting, without shivers
I not to you wonder… why women
you have eyes …cranes? …
.
however, if you want to feel the living replete… there
where no one suspected that are miracles: that you exist
You have to believe
the love – one sacrifice, instant – one opportunity, patience – innate and The Earth
Your womb blossomed
send the cranes in the heights …keep deep sigh, because this smile of this present
and the mystery of tomorrow’s you, only you … only you
.
.
Solo tu
.
Donna perché hai gli occhi … gru (uccello)
questa primavera? …
per quante bugie ti lasci nelle lenzuola pagani
spesso intatte? …
quante volte chiudi … intero cielo nelle tue mani e piangi
perché non hai le ali? …
bene, dimentica l’ultimo gesto della danza occulto,
forse manco quello finito …
Taglia tutti quelle ,,più-avanti” anche tutti quelle ,,tempo fa”
corri
dal luogo in cui la fortuna ti richiede tributo
di carne, di sogni, d’anni
dargli l’inferno i soldi, di piccole vittorie
Immagina che c’è
né donna né uomo, solo così … una palla di fuoco
la luce perduta di senso, di coraggio e di colpa
senza combattere, senza brividi
per non chiederti … donna, perché hai gli occhi … gru? …
.
tuttavia, se vuoi sentire la vita piena … lì
dove nessuno sospettava che sono dei miracoli – nel fatto che Tu esisti
devi credere
l’amore – un sacrificio, l’attimo – un’opportunità, pazienza – innata, e la Terra
Il tuo grembo sbocciato
invia le gru nelle alture … tiene sospiro profondo, perché il sorriso di questo presente
e il mistero di domani sei tu, solo tu … solo tu
.
.
Doar tu
.
de ce femeie ţi-s ochii cocori
în primăvara aceasta?…
pentru câte minciuni te laşi în aşternuturi păgâne
deseori neatinse?…
de câte ori închizi tot cerul în palmele tale şi plângi
că nu ai aripi?…
lasă, uită ultimul gest, din dansul ocult,
poate nici nu a fost dus până la capăt…
taie toţi acei ,,mai departe’’ şi acei ,,mai demult’’
fugi
din locul unde norocul îţi cere vamă
din carne, din visuri, din ani
dă-i naibii afurisiţii de bani, de puţine izbânzi
închipuie-ţi că nu mai există
nici femeie şi nici bărbat, ci aşa… o sferă de foc
de lumină pierdută de sens, de curaj şi de vină
fără lupte, fără fiori
să nu te întreb, de ce femeie
ţi-s ochii cocori?…
.
totuşi, de vrei să simţi viul mustind acolo unde
nimeni nu bănuieşte miracole în faptul că exişti
tu trebuie să crezi
iubirea un sacrificiu, clipa oportunitate, răbdarea firesc şi Pământul
pântecele tău înflorit,
înalt trimiteţi cocorii… adânc suspinul, pentru că surâsul prezentului
şi misterul din mâine eşti tu, doar tu… doar tu
.
.
vă iubesc….
GiPiES
.
.
until today I thought that …my shadow
is a species of parrot, repeating gestures, thoughts, words …
or as in a mirror distorted, how I crooked …
.
I never thought that is able to fight alone with …
the secondary indicator of the clock
.
I have an idea …
if I would let him go my before?
.
I would be as GPS.
it for not to end up always… in pits
.
.
fino ad oggi, ho pensato che la mia ombra …
E’ una specie di pappagallo, ripetendo gesti, pensieri, parole …
o come in uno specchio distorto, dove mi attorciglio
.
non ho mai pensato che fosse in grado di combattere da sola con …
secondario dell’orologio
.
Ho un’idea …
se la lascio andare avanti, prima di me?
.
mi farà da GPS.
cosi, per non finire, come sempre … nelle fosse
.
remedy for soul 